Romanţă fără ecou

Ion Minulescu
Romanţă fără ecou

Iubire, bibelou de porţelan,
Obiect cu existenţa efemeră,
Te regăsesc pe-aceeaşi etajeră
Pe care te-am lăsat acum un an...

Îţi mulţumesc!...
Dar cum?... Ce s-a-ntâmplat?...
Ce suflet caritabil te-a păstrat
În lipsa mea,
În lipsa ei,
În lipsa noastră?...
Ce demon alb,
Ce pasăre albastră,
Ţi-a stat de veghe-atâta timp
Şi te-a-ngrijit
De nu te-ai spart
Şi nu te-ai prăfuit?...

Iubire, bibelou de porţelan,
Obiect de preţ cu smalţul nepătat,
Rămâi pe loc acolo unde eşti...
Să nu te mişti...
Şi dacă ne iubeşti -
O!... dacă ne iubeşti cu-adevărat -
Aşteaptă-ne la fel încă un an...
Un an măcar...
Atât...
Un singur an...

Iubire, bibelou de porţelan!...

Viaţa Amorul Moartea - II

,,Văzută de departe şi de sus, viaţa fiecărui om, în întregul ei şi în ceea ce o caracterizează, se prezintă totdeauna ca un spectacol dramatic; luată în amănunt, ea are caracterul unei comedii.
Dorinţele nesatisfăcute, speranţele nerealizate, greşelile întregii vieţi, suferinţa sfârşind în moarte sunt o tragedie. Existenţa umană cuprinde toate nefericirile unei tragedii, fără ca omul să poată atinge demnitatea personajelor tragice. Omul este nevoit să atingă tragicul parcurgând deci etape comice. Cum s-ar spune, amănuntele ne fac ridicoli.,,
 

Arthur Schopenhauer
Viaţa Amorul Moartea

Viaţa Amorul Moartea - I

,,Principiul de viaţă la om, ca şi la animal, este identic; ceea ce le deosebeşte nu rezidă în voinţa individuală, ci în elementul intelectual care, la om, se numeşte raţiune. Dar egalitatea fizică între om şi animal este de necontestat. Cel care dispreţuieşte animalele ar trebui să-şi rememoreze copilăria, faptul că a fost odată alăptat de mama lui ca orice mamifer neajutorat.
Mila faţă de animale este esenţial legată de bunătatea caracterului; oricine e crud cu ele nu poate fi bun cu semenii săi.,,

Arthur Schopenhauer
Viaţa Amorul Moartea

În aşteptarea primăverii

februarie 2008
în grădina mamei mele

Lasă-mi, toamnă...

Ana Blandiana
Lasă-mi, toamnă...

Lasă-mi, toamnă, pomii verzi,
Uite, ochii mei ţi-i dau.
Ieri spre seară-n vântul galben
Arborii-n genunchi plângeau.

Lasă-mi, toamnă, cerul lin.
Fulgeră-mi pe frunte mie.
Astă-noapte zarea-n iarbă
Încerca să se sfâşie.

Lasă, toamnă-n aer păsări,
Paşii mei alungă-mi-i.
Dimineaţa bolta scurse
Urlete de ciocârlii.

Lasă-mi, toamnă, iarba, lasă-mi
Fructele şi lasă
Urşii neadormiţi, berzele neduse,
Ora luminoasă.

Lasă-mi, toamnă, ziua, nu mai
Plânge-n soare fum.
Înserează-mă pe mine,
Mă-nserez oricum.

Bine ai venit pe blogul meu!