Unora le place să fie fotografiate, pentru că sunt fotogenice, drăguţe. Mie îmi place foarte mult să fac fotografii, poate pentru că nu-s fotogenică, nu ies bine in fotografii. Înainte, pe vremuri când aveam nevoie de foto pt BI, paşaport, vreo diplomă, făceam mai multe seturi de foto să am de unde alege, ieşeam fie cu un ochi mai mare unul mai mic, fie cu un ochi închis, fie cu un umăr foarte sus şi celălalt foarte jos, de aceea eu apar în foarte puţine foto, în schimb am mii de foto, cele mai multe cu flori. Am 2 aparate foto, unul mic şi drăgălaş (Canon A430) şi unul mai mare şi negru (tot Canon, S5). Îmi place mai mult tot cel mic, poate şi pentru că este primul meu aparat digi, poate şi pentru faptul că îl manipulez mai uşor, nu mă incomodează deloc, are loc în orice buzunar. Dintotdeauna mi-a plăcut să fac foto. Odată, de mult am şi plâns când soţul m-a certat că fac foto la peisaje, eram la mare, cocoţaţi pe terasa hotelului de unde marea se vedea superb, pe vremea când mergeam pe litoralul românesc, şi aveam film alb-negru. De atunci îşi tot cere scuze dăruindu-mi aparate foto, iar eu îmi scot pârleala din plin, fac foto la tot ce prind. Se întâmplă să plec la piaţă cu drăgălaşul mic în geantă. Şi acum câteva fotografii făcute cu drăgălaşul mic la Paris.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu